Press play.

Un copil rebel a scris textul de mai jos. Simțea că se îndrăgostește. Era îngrozit de posibilitatea de a pierde și de a suferi. Îi era frică să creadă într-un „happy end”. Îi era frică să și-l imagineze.

„I don’t want someone who will safeguard his soul against me. I don’t want to feel that border my words are not supposed to cross. I don’t want to think about what to say to you before I say it. I don’t want to change my mind about asking if you’re ok when you haven’t said something all day, just because silence can also mean you are busy talking to someone else. I don’t want to compete with the walls you build around yourself, with your work or with other people. I don’t want to feel like saving you from yourself, because I know I cannot do that. Any of that.”

Copilul rebel nu suportă să piardă. Și de cele mai multe ori evită orice competiție la finalul căreia ar putea să se trezească pe locul doi. Urăște atât de tare sentimentul, încât gândul de a pierde îl însoțește din prima secundă în care încearcă să câștige ceva. De cele mai multe ori acel gând este și motivul pentru care pierde. Înainte să încerce cu adevărat.

Copilul rebel a încetat demult să creadă că poate câștiga. A fost convins de asta când în loc să-și asume riscul de a fi cel mai bun, a învățat că riscul înseamnă să crezi în promisiunile celor în care ai încredere,  pentru că de obicei ele nu se vor transforma în realitate. A învățat să concureze pentru dragostea celor care ar fi trebuit să i-o ofere necondiționat, și de fiecare dată când a încercat să o câștige a aflat și ce este eșecul. Așa a învățat să se teamă de riscuri și să urască competiția. A învățat să nu le ofere celor din jur șansa să câștige, chiar dacă asta a însemnat ca el să nu mai încerce. A renunțat la tot ce l-a rănit și a învățat să trăiască fără să aibă încredere în cei din jur, fără să aibă nevoie de promisiunile lor, fără să depindă de dragostea lor și mai ales fără să concureze pentru ea. Fără să-și asume riscuri. Fără să piardă.

Copilul rebel ia adesea decizii. Te face să simți intens. Îți declanșează impulsivitatea și te convinge de ceea ce știe pe de rost. Fără explicații și fără motive, iese la suprafață de fiecare dată când îți cauți curajul de a-i demonstra contrariul. Nu te crede niciodată pe cuvânt. Așteaptă să îl recunoști în tine, să știi ce gândește, să îi afli dorințele și mai ales fricile. Abia atunci va fi dispus să te asculte. Așteaptă să-l iei la o plimbare prin parc și să îi explici că promisiunile pot fi certitudini sau dezamăgiri, în funcție de ceea ce este în sufletul celor care le fac. Că încrederea în oameni nu o faci cadou, indiferent dacă acei oameni îți sunt părinți sau străini, ci o construiești – cu promisiuni duse până la capăt, cu altruism, cu empatie și cu mult timp. Că frica de a pierde trebuie întotdeauna să fie umbrită de dorința de a câștiga, și că unele competiții sunt doar în mintea ta. Că dragostea cuiva este printre puținele lucruri pentru care nu trebuie să concurezi cu alții, pentru că ea nu se câștigă, ci se construiește – în doi.

Că în fiecare dintre noi există un copil rebel, de care am uitat, și care încearcă în fiecare zi să ne convingă că are dreptate, că el deține controlul, și că va continua să ia decizii și să facă ceea ce el știe că este mai bine. Iar dacă ceea ce știe este greșit, numai noi îl putem convinge contrariul.

2 thoughts on “Copilul rebel din tine”

  1. Your words are so me👏te citesc si ma cunosc/recunosc pe mine…

    1. Multumesc mult ca mi-ai reamintit ca nu sunt singura pe-aici :)) In the end, I guess we’re not that different <3

Leave a Reply