Renunț la cum ar trebui să fie lucrurile.

Renunț la obiective care nu-mi aparțin, la drumul pe care am învățat că trebuie să merg. Renunț să cred că există un bine universal, care ni se potrivește tuturor.

Renunț să caut răspunsuri la întrebări rostite de frica celor din jur.

Renunț să mă justific, pentru a-i convinge pe toți să-mi dea dreptate.

Renunț să cred că există adevăruri universale. Că toți experimentăm și înțelegem viața la fel. Renunț să îmi compar fericirea cu a celorlalți.

Renunț la furia care fierbe în mine pentru tot ce e nedrept  în jurul meu. Renunț să cred că oamenii îmi datorează ceva.

Renunț la viața pe pilot automat. Renunț să trăiesc din inerție. Renunț la minciunile pe care mi le spun.

Renunț la frica de a fi mai prejos. Renunț la invidie și la comparații.

Renunț la a trăi în trecut și la a-mi ucide astfel prezentul. Renunț la tot ce mi-aș fi droit să se întâmple și nu s-a întâmplat. Renunț la a mai aștepta deznodământul fericit. Renunț la a crede că viața este ceva ce trăiesc incontrolabil.

Renunț la tot ce am cerut și nu mi s-a dat. Renunț la tot ce am oferit în zadar și în exces. Renunț la încercările de a fi pe placul tuturor.

Renunț la vechi pentru a face loc pentru nou. Renunț la dimineți alături de oameni care nu-mi mai sunt alături. Renunț să cred că trecerea dintre ani este mai importantă decât trecerea dintre zile.

Accept că ziua de mâine este ceea ce construiesc azi.

Accept că cele mai frumoase momente sunt dincolo de zidurile care mă apară de cei din jur. Accept că îmi doresc autenticitate mai presus de orice, și că, mai presus de orice, o voi găsi în curajul de a fi vulnerabilă.

Accept că perfecțiunea este un miraj și că idealismul din mine va rămâne întotdeauna un ‘daydream’ în care pot evada, dar care nu va deveni niciodată realitatea la care mă voi trezi dimineața.

Accept că eșecul și respingerea îmi sunt cea mai bună busolă pentru a merge mai departe. Accept că unele lucruri nu îmi vor aparține niciodată, indiferent cât de mult mi le doresc. Accept că absența lor mă va forța să caut altceva, și că un refuz este uneori cel mai bun răspuns pe care ți-l poate da viața.

Accept că durerea te face să înțelegi viața mult mai mult decât fericirea o va face vreodată.

Accept că suntem diferiți și că nu pot schimba asta.

Accept că nu există o rețetă a fericirii și că fiecare este aici pentru a învăța altceva, iar asta devine mai evident pe măsură ce trece timpul. Accept că nu există reguli, și că uneori trebuie să încerc imposibilul.

Accept că nu am nevoie de lucruri. Accept că rasplatele mari vin după sacrificii mari, și că lucrurile gratis nu au valoare.

Accept că voi învăța ceva nou în fiecare zi, și că peste un an voi fi altcineva.

Leave a Reply