Se spune că nicio operă de artă nu izvorăște din prea multă fericire, însă atunci când scrii, ține doar de tine să alegi un final fericit. Azi “întorc foaia”, și încerc să (de)scriu altfel. Voi vorbi (și) despre ce mă face să rad, despre cărți și filme care mă schimbă, despre oameni care mă inspiră și despre cum se reflectă în mine lucrurile din jurul meu.

M-au fascinat întotdeauna cei care văd lucrurile diferit și care au curajul să-și arate nebunia celor din jur. Acei oameni sunt extrem de rari și de cele mai multe ori sunt extrem de singuri. Într-o lume în care majoritatea deține adevărul, cei cu adevărat unici se întreabă constant unde greșesc.

Am avut norocul să trăiesc un an de zile alături de cineva care vedea extraordinarul acolo unde ceilalți nu vedeau nimic, și care a fost dispus să-mi arate și mie ce se ascunde în banal. De la jocuri de cuvinte până la chipuri descoperite în obiecte, de la headline-uri de marketing până la desene în cel mai mic detaliu, imaginația lui îmi arăta o lume diferită față de cea în care trăisem până atunci. O lume din care mi-a fost greu să plec, și pe care am regăsit-o zilele trecute în desenele lui Titus Apostol. O lume în care acum sunt sigură că trăiesc cel puțin două persoane, extrem de interesante.

Dacă vreți să înțelegeți ceea ce cuvintele de mai sus nu reușesc să explice, click & scroll aici.

Leave a Reply